Concept despre fotografie

•Fotografia trebuie să prezinte o zonă de refugiu sau evadare (camuflată de o geometrie fină)… ori față de lumea reală a privitorului ori față de anumite elemente fotografice ce denotă un pericol evident sau unul psihologic, abstract; o senzație. •Momentul, temperatura și culorile trebuie să reflecte subtil modul în care sufletul își acceptă măcinarea, modul în care lumina și întunericul copilăriei, trecutului și-au pus amprenta pe sufletul tău.
•Perspectiva poate arăta modul în care te aventurezi asupra unui nou spațiu/idei sau reacția internă pe care o ai când observi ceva. În final, estetica compozitiei ține de înclinația artistică, talent și antrenament.

Înjosire (Matei 5:44)

În urma blestemelor, urii, insultelor celorlalți nu începe să ia naștere sau să existe nicio suferință, decât dacă privești spre tine. Nu da atenție sinelui. Astfel, sufletul nu se va solidifica în fața săgeților otrăvite, nu va deveni opac privând Duhul, iar tu nu vei avea parte de înjosire. Lasă întunericul celorlalți să se reflecte înapoi, sub formă de lumină. Binecuvântează, fă bine, roagă-te.

Smalț. Histologia alegoriei.

Studiam odontogeneza. Tot ce îmi amintesc e că răsfoiam materialele de curs, iar cuvintele se prefăceau ușor în imaginație, lăsându-mă să mă uit la ele ca un schizofrenic. Peste cinci ore mă trezesc în fața operelor lui Albert Pinkham Ryder. Dar cum?

Celulele mici din epiteliul intern al organului smalțului devin ameloblaste, printr-un dublu feedback pozitiv. Se înalță ușor, dând prelungirile Tomes ca de… pensulă. Toate se află la viitoarea joncțiune amelodentinară ce formează un orizont ondulat. Soarele răsărea, iar lumina bătea ușor peste peisajul obscur. Milioanele de ameloblaste încep să urce, lăsând fiecare o dâră fină, Hunter-Schreger… ca de spic de grâu. Ce lent și intens se petrecea totul… Copaci tomnatici, risipiți au crescut și ei, creând un peisaj sobru, singuratic, pe un fundal părjolit parcă de sentimente agonice. Apusul presa tot peisajul, prefăcându-l într-o stare poetică, sufletească…

Arta… eu… totul… s-a renăscut printr-un episod histomorfologic. Câtă artă ai ascuns și în noi, Doamne!

Histologie (dinte uscat și șlefuit 1 în M.O.) | Tufele smalțului, zone de mineralizare incompletă cu conținut organic ridicat și benzi Hunter-Schrogen, expresia unui fenomen optic. (dinte uscat și șlefuit)
Histologie (dinte uscat și șlefuit 2 în M.O.) | Tufele smalțului, zone de mineralizare incompletă cu conținut organic ridicat și benzi Hunter-Schrogen, expresia unui fenomen optic. (dinte uscat și șlefuit)
Sundown | Albert Pinkham Ryder
 (American, 1847–1917)
The lone horseman„, ca. 1880–1885 | Albert Pinkham Ryder
 (American, 1847–1917)
At the ford | Albert Pinkham Ryder
 (American, 1847–1917)
The Equestrian (Portrait of J. Alden Weir)” | Albert Pinkham Ryder
 (American, 1847–1917)

BioCel

„Dacă noi, ca organisme edificate din celule am avea aceleași principii ca celulele noastre… să comunicăm între noi, să ținem cont de informațiile pe care le primim de la ceilalți, să ne modificăm comportamentul și să ne modelăm în funcție de acestea, lucrurile ar sta mult mai bine în societatea noastră decât în momentul de față.
Ar trebui să avem în vedere principiile din societatea celulelor… Acolo nu o să găsim celule ignorate, celule contestate, celule care să moară de foame, celule care să nu fie primite într-un anumit ansamblu. Celulele știu să se asocieze pentru binele general: trecerea de la unicelular la pluricelular este considerată o modalitate de a crea structuri care să reziste mai bine la factorii de mediu. Toate aceste lucruri se pot desfășura datorită proteinelor, iar ele ar trebui să fie un exemplu și pentru noi.”

– Prof. Univ. Dr. Elena Carmen Cotrutz

Binecuvântare.

Binecuvântarea pâinii Cinei înlocuiește într-un mod aparte, întregul proces de batjocorire, biciuire, chin, durere, moarte și străpungere a trupului Mântuitorului. Analog, Biblia ne cere să ne binecuvântăm dușmanii. Greu de acceptat, dar întreaga ură, răzbunare și orice gând distructiv, trebuie trasformate într-o binecuvântare. Binecuvântarea va rămâne un mister. O provocare.

despre dor.

Lipsa dorului m-ar face neom, nesimțitor. Nerecunoașterea acestuia m-ar face arogant, orgolios. Exprimarea lui m-ar face vulnerabil, fragil. De ce așa mult risc în a povesti un dor? Mie chiar. Câte doruri merită să ți le amintești, să le ții în inimă? Care dintre ele șoptesc suferință, care speranță? Mi-e dor să visez la împlinirea unor doruri mici, dar adânci. Deși dorul, de multe ori, prea expune, prea consumă, trebuie să conviețuim cu el.

Anania și Safira

Safira are pseudo-avantajul a unor 3 ore de viață, deoarece nu află de moartea soțului ei și nici că minciuna împotriva lui Dumnezeu a fost compromisă în fața oamenilor. Astfel, nu dă din propriul timp pentru a-și cere iertare Lui și oamenilor. Cele 3 ore de trăire obișnuită, se transformă în 3 secunde concentrate de uimire și spaimă pentru Safira, în care ea devine conștientă de propria moarte. Petru îi spune: „Iată, picioarele celor care au îngropat pe soțul tău sunt la ușă și te vor lua și pe tine.” Îi arata cumplita imposibilitate de a ieși din condiția ei, imineța cu care va cădea la pământ, la picioarele tuturor, murind. Dur.

Tu dar, ai grijă de orele rămase…

Reliefuri. Luca 3:5

„Orice vale va fi umplută, orice munte, și orice deal vor fi coborâte; căile strâmbe vor fi îndreptate și cărările zgrunțuroase vor fi netezite.”

Ce exercitiu dur de imaginație, pentru orice om dornic de aventură, de provocări, de cunoaștere. Ce geografie monotonă.

Totuși, traseele credinței sunt încă foarte diversificate și abordabile pentru orice tip de om. Chiar de suntem pe un vârf de munte, crezând că-L cunoaștem prea bine pe Dumnezeu sau suntem coborâți într-o vale și nu ne putem apropia de El, cu toții avem mult până să ajungem să-L iubim!

Trebuie să continuăm să călătorim Frumos prin viață, să netezim cărările Domnului, până vom învăța că suntem egali și trebuie să ne iubim. Iubirea va rămâne o adevărată provocare, indiferent pe ce tip de teren suntem.